Cum am putea uita asta, băieți... Au trecut 31 de ani de când a murit Senna și Ratzenberger.

Mai întâi accidentul aproape mortal al lui Rubens Barichello, apoi Roland Ratzenberger, și în final amintirea dureroasă și de neșters a lui Ayrton Senna. Ambele rămân o rană deschisă până în prezent.

Este greu să uiți aceste zile, dar și mai greu să îți amintești când ai fost deja pe acele locuri, ai simțit asfaltul și zidul de cauciuc în acele viraje unde cei doi piloți menționați au părăsit această lume. La Imola am avut norocul să depun flori la "adevăratul mormânt" al lui Senna și Ratzenberger, și pot spune cu certitudine că în aceste locuri strigătul sufletelor este aproape palpabil.

Grand Prix-ul de la San Marino a luat doi piloți fantastici din Formula 1. Pe 30 aprilie 1994, a fost Roland Ratzenberger, aflat la începutul carierei sale, iar pe 1 mai, superstarul Ayrton Senna. A fost o senzație cu adevărat groaznică, dar în același timp emoționantă, să vizitez și să îmi amintesc de acești doi sportivi, al căror spirit îmbină fiecare colțișor al pistei. De multe ori, ai senzația că atunci când tinerii dintr-o serie feeder așteaptă pe grila de start, cei doi bătrâni îi supraveghează de sus și le spun:

“Apăsați până la orbire, băieți, nu mai aveți de ce să vă temeți. Noi am plătit impozitul în numele vostru diavolului...”

Foto: AP Photo